Sărbătorim 1 decembrie în cinstea Marii Uniri a Principatelor Române. Contextul istoric a conferit Zilei Naționale a României și alte semnificații. Astfel, în perioada comunistă Ziua Națională, celebrată la 23 august, reprezenta prilej de sărbatoare pentru eliberarea de sub „jugul fascist”. Anterior comunismului, ziua națională era sărbătorită pe 10 mai și avea semnificația venirii în țară a Regelui Carol I. În timp, cele doua date și-au pierdut din insemnatate, iar de cele mai multe ori menționarea lor este o simplă consemnare în paginile unor ziare sau reviste.
Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare
Ziua Națională la 1 decembrie, după 1990
Ziua de 1 decembrie este cunoscută tuturor chiar dacă semnificația ei este sau nu apreciată. Pentru unii înseamnă doar o zi liberă de la serviciu, în timp ce alte persoane gasesc un prilej de bucurie și sărbătoare alături de ceilalți români.
În fiecare an, de 1 decembrie autoritățile române organizează o serie de manifestări care includ parade militare, evenimente culturale sau focuri de artificii. De multe ori, oameni din toate colțurile țării vin în București pentru a vedea paradele militarilor, avioanele sau elicopterele.De asemenea, Ziua de 1 decembrie este marcată și prin montarea de drapeluri pe principalele artere de circulație.
La Alba Iulia, evenimentele dedicate Zilei Naționale includ depuneri de jerbe, ceremonialul schimbării gărzii cetății, dar și povestea orașului Marii Uniri spusă de personaje istorice.
Mai multe articole cu istoria zilei naționale a României au fost publicate aici.
