Dacă sunteţi pasionaţi de artă, de istorie, de cultură a unei anumiţi părţi a ţării, atunci trebuie neapărat să treceţi pragul muzeelor din România. Aceste clădiri sunt pline de poveşti extrem de interesante şi de verosimile, gata să vă încânte şi să vă cucerească pe loc. Bineînţeles, fiecare oraş se laudă cu un muzeu martor la evenimentele importante din cursul civilizaţiei, devenind adevărate destinaţii turistice, din care oamenii pleacă cu o cultură generală mult mai bogată.
Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate
Unul dintre muzeele pe care le îndrăgesc foarte mult, este cel din localitatea Ciocăneşti, considerată (şi ea) un muzeu. Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate a fost deschis în 2005, iar colecţia cuprinde peste două mii de ouă desenate şi colorate de către artiştii locali, dar şi ouă premiate la ediţiile Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate. Alături de acestea, vizitatorii vor putea descoperi aici instrumente străvechi precum războiul de cusut, dar şi diverse ţesături, modele unice si ideale. În cadrul muzeului funcţionează şi o cameră dedicată senatorului austro-ungar, Nistor Giosan.
Muzeul de Geografie Literară “Tiberiu Boşcaiu”
Aşezământul cultural al domnului profesor Tiberiu Boşcaiu se află în oraşul Oţelu Roşu şi numără nouă săli cu exponate si expoziţii permanente. Muzeul a luat naştere în anul 1980 şi este prima astfel de instituţie culturală din România. Muzeul cuprinde amintirile profesorului din anii secolului trecut, amintiri pe care acesta le-a păstrat în albume de familie, scrisori, manuscrise rămase în istoria poporului. Printre cele mai importante lucrări, veţi regăsi un album de familie din 1792, scrisori de la Agatha Bacovia sau Mitzura Arghezi, “Istoria lui Alexandru”, dar şi diferite lucrări semnate de scriitori precum Ana Blandiana, Dimitrie Cantemir, Elena Farago, Bogdan Petriceicu Haşdeu etc.
#8. Muzeul Lebăda
Insula Sf. Pantelimon din Bucureşti găzduieşte într-o veche reşedinţă princiară din secolul al XVIII-lea, un frumos complex reamenajat în întregime şi reuşeşte totuşi să păstreze misterul şi ambianţa de acum trei veacuri. Complexul Lebăda găzduieşte un hotel de lux, un restaurant, o biserică, dar şi un adevărat muzeu de artă. Acest spaţiu, a fost cândva o mânăstire, ridicată de către domnitorul Grigore Ghica al II-lea, în anul 1735. Cu timpul au fost ridicate şi case domnesti, dar şi conacul familiei domnitorului. Rolul acestei mânăstiri era cel de spital pentru bolnavii de tuberculoză, însă odată cu venirea comunismului, biserica este demolată, iar spitalul îşi pierde din veridicitate. Din 1992, până în 2001, complexul a funcţionat ca muzeu, iar apoi au fost deschise şi destinaţiile turistice. Din păcate, anul 2006 a marcat închiderea acestei insule de vis, iar muzeul rămâne un loc plin de mister şi de încarcătură istorică demnă de un roman.
Muzeul Naţional Secuiesc
Muzeul Naţional Secuiesc, din Sf. Gheorghe, a fost înfiinţat în anul 1875 de către Emilia Zathureczky, cu scopul cercetării şi prezentării comunităţii şi a tradiţiei secuiască şi este unul dintre cele mai vechi locuri de cultură din România. A fost apreciat de elita românească încă de la început, fiind muzeul preferat al Regelui Ferdinand I.
Precum cele din Cluj, muzeul din Sf. Gheorghe este la fel de plin de surprize, fiind un motiv de vizită pentru oricine, perfect pentru cei care cunosc arta făuritului în lut. De altfel, în cele 4 secţii veţi putea găsi Biblioteca, Secţia de Ştiinţe ale Naturii, Secţia de Arheologie-Istorie şi Secţia de Etnografie.
Muzeul Ceasului
Inaugurat la iniţiativa profesorului Nicolae Simache în anul 1963, Muzeul Ceasului din Ploieşti a râmas unic în România şi cuprinde o generoasă colecţie de piese realizate de ceasornicari celebri în Europa, majoritatea fiind adevărate opere de artă. Iniţial, muzeul a funcţionat într-una din sălile Palatului Culturii din Ploieşti, însă căpătând rapid peste o mie de piese, colecţia a fost dusă în clădirea Luca Elefterescu.Cei care trec pragul acestui muzeu, vor avea ocazia să vadă lucrări originale, precum Cadranul Solar sau „oul de Nürnberg” (primul ceas de buzunar). Repertoriul este completat de piese realizate de către meşteri englezi sau austrieci, însă cele mai urmărite sunt obiectele care au aparţinut personalităţilor româneşti precum Mihail Kogălniceanu sau Constantin Brâncoveanu. În muzeu sunt prezente şi ceasuri “distractive” (ceasul morarului, ceasul fierarului), însă şi ceasuri care nu au legătura cu ora, arătând anumite evenimente din istorie.
Muzeul Zambaccian
.jpg)
Construit în 1947, în Bucureşti, muzeul reprezintă fosta locuinţă a lui Krikor Zambaccian, un afacerist armean, colecţionar de artă. Piesele pe care le regăsim acolo aparţin domnului Krikor şi au fost donate de către acesta statului roman, împreună cu clădirea. Muzeul a fost închis în 1977 datorită sistemului comunist, iar în prezent conţine opere de artă precum lucrări de picture, sculptură, grafică şi mobilier. Puteţi regăsi aici chiar şi un portret al lui Zambaccian, pictat de către artistul Corneliu Baba, însă şi lucrări semnate de Picasso şi Sisley.
În anul 2008 muzeul Zambaccian a fost închis pentru renovare. Cu acest prilej clădirea a fost consolidată și s-a mărit spațiul de expunere. A fost restaurată o mare parte din lucrări, iar redeschiderea a avut loc într-o nouă formulă expozițională, extinsă.
Muzeul Cantacuzino
.jpg)
Unul dintre muzeele mele de suflet este Castelul Cantacuzino din Buşteni, construit în 1911 la ordinal prinţului Gheorghe Cantacuzino, în stil neoromânesc. Înconjurat de un parc natural, “decorat” cu fântâni arteziene şi grote specifice zonei montane şi construit din piatră şi cărămidă, palatul cuprinde o colecție de heraldică unică în România în sala de primire. Perioada comunistă a şters o parte din strălucirea palatului, acesta fiind transformat într-un sanatoriu TBC administrat de Ministerul de Interne. După 1989, construcţia a fost revendicată de moştenitorii prinţului Cantacuzino şi vândută, în 2004, unui grup de investitori care au restaurat clădirea în scopul reintegrării sale în circuitul turistic. Muzeul a devenit un adevărat loc al plăcerii, iar vizitatorii din Buşteni vin şi revin cu mare drag aici.
Muzeul Dunărea de Jos din Călăraşi
Muzeul Dunărea de Jos din Călăraşi a fost deschis în 1950 de către Niţă Angelescu şi până în 1987 a funcţionat ca secţie de istorie şi arheologie a Muzeului Judeţean Ialomiţa. Muzeul are o expoziţie permanentă, ce prezintă publicului teme şi colecţii arheologice, numismatică antică, dar şi exponate care incearcă să reflecte istoria locală, însă putem găsi aici şi colecţii simbolice tradiţiei româneşti şi a istoriei locului. Cea mai apreciată secţie a muzeului, putem considera că este “Tezaur şi arheologie” ce a dublat numărul de când a fost deschisă, din 2012.
Muzeul Dunărea de Jos este unic în Europa, fiind singurul de pe acest continent care găzduieşte peste o mie de piese de artă preistorică, piese făurite din lut, cupru sau chiar aur.
Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Muzeul Etnografic al Transilvaniei se află în Cluj-Napoca şi reprezintă primul muzeu de etnografie din România. A fost înfiinţat de către geograful George Vâlsan în anul 1922 şi a început să funcţionze de la 1 ianuarie 1923 şi, totodată, este primul muzeu românesc care s-a bazat pe un program ştiinţific, la a cărui alcătuire au contribuit marile valori ale ţării din perioada respectivă.
Cu o activitate neîntreruptă de peste 80 de ani, muzeul a ajuns să fie unul dintre cele mai prestigioase de acest gen din Europa, având în colecţia sa peste cincizeci de mii piese de costume populare, originale, dar şi stihuri şi vorbe ale celor mai învechite timpuri autohtone. Spaţiul muzeului este organizat pe opt secţiuni: Ocupaţii (alături de uneltele caracteristice, ne sunt reflectate cronologic obiceiurle şi meşteşugurile oamenilor din Transilvania), Locuinţă-Alimentaţie (organizate tipologic, colecţiile populare sunt expuse strategic şi arată atât obiecte ardeleneşti, cât şi cele specifice minorităţilor etnice din zona respectivă), Ceramică (este organizată pe structurile funcţionale: utilitară, rituală şi decorativă), Textile (peste zece mii de piese tradiţionale, prelucrări ale fibrelor textile şi a lânii, originale şi originare), Îmbrăcăminte (la nivel local, portul popular are conotaţii specifice din punct de vedere zonal sau etnic, acestea fiind expuse într-o colecţie semnificativă), Obiceiuri (obiecte care marchează ritualuri specifice unor evenimente sau sărbători), Secţia Internaţională (cuprinde obiecte specifice altor ţări) şi Secţia În Aer Liber (Parcul Etnografic Romulus Vuia, ce cuprinde gospodării şi biserici).
Muzeul Memorial Sighetu Marmaţiei
Muzeul Memorial din Sighetu Marmaţiei reprezintă o adevărată explozie de istorie asupra României. În 1897 a fost construită Închisoarea din Sighet, penitenciar ce ascunde crimele comunismului. Aici au fost aduşi politicieni, economişti, profesori, scriitori, istorici, teologi, majoritatea având peste şaizeci de ani şi au fost aspru pedepsiţi (o parte dintre ei, pe nedrept), fiind ucişi în moduri îngrozitoare. În 1948, penitanciarul a fost un loc de detenţie pentru elevi şi studenţi, o parte dintre ei trăind şi în prezent în Sighet.
În anul 1993, Fundaţia Academia Civică a transformat clădirea într-un dureros Memorial al Victimelor Comunismului şi ale Rezistenţei şi a considerat necesar ca în celulele “mânjite” de istorie, vizitatorii să aibă dreptul la “a judeca” faptele torţionarilor. În curtea interioară a muzeului este amplasat “Cortegiul Sacrificaţilor” – optsprezece siluete umane, mutilate, care merg spre un zid ce le inchide drumul.
În fiecare an, în cadrul Memorialului se desfăşoară cursurile Şcolii de Vară, la care participă peste o sută de elevi ce au ca profesori personalităţi din străinătate, dar şi supravieţuitori ai închisorii.
sursa articolului : aici