Știri

 Ultima cetate romană de pe limesul danubian (în extremitatea de NE a Moesiei Inferior şi apoi a Scythiei), este plasată la gurile celui mai sudic braţ al Dunării, având un rol  economic şi militar evident.

 Fortificaţia romană are dimensiunile de 210 x 180 m (suprafaţa 2.5 ha). Situl are o cronologie complexă:aşezare pre-romană (secolele VI-I a.Chr.); aşezare civilă secolul I p.Chr.;  castru de pământ din secolul I p.Chr. (Vespasian); castru de piatră din secolele II-III, nivel de locuire din perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al III-lea şi secolul VII p. Chr.  Cetatea Halmyris a funcţionat până în perioada romano-bizantină, suferind de-a lungul timpului mai multe refaceri (modificarea planului patrulater într-unul aproape triunghiular). În  zona de la intersecţia cardo şi decumanus se află Domus 1 (principia).

 Aşezarea civilă extinsă se dezvoltă spre V faţă de cetate, pe dealurile învecinate, probabil înconjurată de şanţ şi val în epoca tetrarhică. În anul 2002 a avut loc o descoperire de    excepţie, a fost identificată basilica episcopală (situată la Vest de cardomaximus), dotată cu criptă martirică şi resturile martirice in situ (a. 290 p.Chr.), provenite de la martirii  creştini Epictetus şi Astion martirizaţi la Almyridensium civitas.

Importanţa strategică a cetăţii Troesmis este dată de funcţionarea succesivă, începând din secolul I a unei unităţi de auxiliari, iar apoi a castrului pentru legio V Macedonica (după 106 - 168/9), a unei staţii de flotă a classis Flavia Moesica. În epoca tetrarhică devine sediu al legio II Herculia, iar în secolul al VI-lea foarte probabil devine centru episcopal. Cronologia obiectivelor  romane: epoca Principatului (patru faze, între sec. 1-3 p.Chr.); reconstrucţie a fundamentis tetrarhică (sfârșitul secolului al III-lea – începutul secolul al IV-lea) şi ocupare până la începutul secolului al VII-lea Cetatea de vest suprapusă de o fortificare mediobizantină (secolele X-XII).

La Troesmis este un sit arheologic complex, cu două cetăţi din secolele IV-VI p. Chr., situate la cca. 500 m distanţă una de alta. În cetatea de E (145 x 120 m), au fost făcute cercetări arheologice încă din 1865 de către o misiune guvernamentală franceză (G. Boissiere, A. Baudry). Au fost descoperite mai multe clădiri şi trei edificii creştine de cult din secolul VI p.Chr. Cetatea de V are dimensiunile de cca 150 x 80/100 m şi nu a fost cercetată. Cetatea de est se consideră a si fost ridicată peste amplasamente militare - castra legionis, iar cetatea de vest a fost construită peste o aşezare getică preromană (civitas), devenită municipium în secolul al II-lea şi sediu episcopal în secolul al VI-lea.

AEGYSSUS

 Aegysus este un sit arheologic complex, situat în punctul "Colnicul Hora" pe "Dealul Monumentului Independenţei", acolo unde se găseşte şi Muzeul de Istorie şi Arheologie  din cadrul Institutului de Studii Eco-Muzeale Tulcea (în NE oraşului).

 Aici, au fost descoperite urmele unei aşezări preromane (cu nume de origine celtică) din sec. IV-Iea.Chr. Termele din secolul al III-lea au fost descoperite lângă o incintă romană  târzie masivă de la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, vizibilă şi astăzi. Incinta a suferit diverse refaceri până în secolul al VII-lea p. Chr. De asemenea au  fost identificate urme ale unui edificiu de mari dimensiuni (probabil cu rol economic).

 Reluarea locuirii se produce în perioada bizantină, în secolele X-XI, de când se păstrează un segment de fortificaţie bizantină. 

 Structura urbană romană s-a extins probabil în continuarea promontoriului, spre SV. Aşezarea civilă a fost identificată de recentele cercetări arheologice preventive.

Sursa: aici