Simbol al modernismului şi al everfescenţei economice din perioada interbelică, Palatul Telefoanelor din capitală a reprezentat un punct de cotitură al arhitecturii bucureştene, fiind o prezenţă constantă în imaginile de epocă surprinse pe Calea Victoriei. În prezent, prin semnficaţiile sale istorice şi arhitecturale, a devenit un reper al viziunii despre vechiul oras. Iată 10 lucruri de ştiut despre Palatul Telefoanelor:
Pe locul clădirii s-a aflat terasa Oteteleşteanu, una dintre cele mai căutate grădini din oraş, de la sfârşitul secolului XIX. Aceasta era frecventată de nume importante ale culturii româneşti precum Şt. O. Iosif, George Coşbuc sau Ion Minulescu.
În 1931, vechea terasă (care îşi pierduse farmecul de odinioară) este cumpărată de Societatea de Telefoane care intenţiona să îşi ridice sediul în acest spaţiu central.
Proiectul noii clădiri a fost încredinţat unei echipe de 3 arhitecţi străini: Louis Weeks, Algz van Saanen şi Walter Froy.
Stilul ales pentru Palatul Telefoanelor era cel modern, cunoscut apoi drept Art-Deco. Alegerea nu era una întâmplătoare: telefonul era considerat un simbol al progresului, al încrederii în viitor, iar acest stil arhitectural transmitea, la acea vreme, aceleaşi idei.
Pentru a parcurge articolul integral, va invitam sa accesati link-ul: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/10-lucruri-stiut-palatul-telefoanelor