Știri

Palatul Noblesse este o clădire monument istoric datând din 1881 cu un rol multifuncţional, care a fost complet restaurată, consolidată şi amenajată, fiind redată astfel patrimoniului cultural şi arhitectural bucureştean.

Intr-un univers pestrit, cu puternice influente balcanice contopite in mod surprinzător cu cele franceze sau britanice, Bucureştii secolului al XIX-lea se dezvoltau într-un ritm propriu, apărând clădiri de un farmec inegalabil. Este şi cazul frumoasei case situate pe strada Sfinţilor, actualul Palat Noblesse-Centru de Arta si Evenimente. Nici că ar fi fost mai potrivită o altă clădire pentru a găzdui acest loc dedicat artelor frumoase şi designului, cu atât mai mult cu cât cel care a ridicat-o este nimeni altul decât faimosul arhitect român Alexandru Săvulescu.

Alexandru Savulescu este arhitectul care a construit aceasta frumoasa cladire in anul 1881 in stil eclectic, fiind influentat de arhitectura franceza pe care a indragit-o inca din perioada studiilor la Paris. Nascut in 1847 , la Mehedinti, Alexandru Savulescu si-a pus amprenta asupra arhitecturii romanesti, realizand o serie de cladiri cu o arhitectura considerata moderna pentru acea perioada. Profesionalismul sau l-a propulsat pe Alexandru Savulescu in postul de architect in cadrul Ministerului Instructiunii Publice si Cultelor, devenind si presedinte al Societatii Arhitectilor Romani in perioada 1895-1902.

În 1881, aşa cum se arată şi în Arhivele Municipiului Bucureşti, se solicita eliberarea autorizaţiei de construcţie pentru o casă situată la acea vreme la numărul 75, pe strada Sfinţilor.

Clădirea de dimensiuni mari uimeşte prin coloane, elemente decorative şi stil. De o frumuseţe incontestabilă, este singura de acest gen care s-a mai păstrat în zonă, fiind o marcă a vremurilor demult apuse, fapt ce o încadrează ca monument istoric, clasa B.

O analiză detaliată, arhitecturală, a planurilor iniţiale ale acestei case scoate în evidenţă faptul că arhitectul a fost influenţat de casele boiereşti, dar se remarca si o serie de elemente clasice. Tocmai de aceea casa se înscrie într-un stil eclectic, la fel ca toate lucrările marelui arhitect. Este o casă cu parter înalt, cu încăperi bine delimitate, cu tavane înalte şi ferestre mari, cu a arhitectură uşor austeră, un pic rigidă, dar frumoasă tocmai datorită acestor elemente.

Anul 1903 aduce o serie de schimbari pentru eleganta resedinta din Strada Sfintilor. Multe dintre elementele arhitecturale sunt înlocuite, aceste modificări fiind realizate de antreprenorul L. Scmidt pentru noul proprietar al imobilului, Leonid Berkowitz. Noul proprietar este o binecunoscută figură a Bucureştiului de început de secol XX, fiind proprietarul băncii care îi purta numele, din zona Lipscani. Anii 1900 se caracterizează, în arhitectură, printr-un stil care pune accent pe formele curbe, liniile sinuoase şi pe motive de inspiraţie vegetală, observându-se o influenţă art nouveau, fiind vizibilă deschiderea către cultura franceză a acelor vremuri. L. Schmidt a intervenit şi la structura casei, pe care o recompartimentează total, pentru a-i fi pe plac noului proprietar.

De o eleganţă şi o frumuseţe incontestabilă, păstrând un farmec aparte al unor timpuri de mult apuse, casa intră în proprietatea Partidului Comunist Român şi începând cu anul 1950 până în 1988 găzduieşte Cercul Copiilor sectorului 2. Chiar şi în aceste condiţii, se păstrează într-o stare bună, structura nefiindu-i distrusă de trecerea timpului.

sursa: Aici.