Știri

Ruinele mănăstirii Buciuleşti (Bociuleşti) străjuiesc solitare vechea albie a Bistriţei în satul Podoleni, la circa 25 de kilometri de Piatra Neamţ, pe drumul spre Bacău. Lăcaşul a fost construit în anul 1629 de marele logofăt Dumitraşcu Ştefan (tatăl viitorului domnitor al Moldovei Gheorghe Ştefan) şi a funcţionat doar două secole, fiind distrus în 1832 de o viitură puternică a râului Bistriţa.   

Apele furioase au rupt atunci terasa şi au ruinat toate construcţiile, rămânând din biserica mănăstirii doar absida altarului, naosul, iar pe latura sudică, rămăşiţe din turnul-clopotniţă.

Constructia

Biserica, ce are influențe muntenești, are zidurile construite din piatră și cărămidă, cu o grosime de peste 1,5 m. În timp ce piatra (bolovani de râu) este constituientul soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn – clopotniță, cu rol de apărare a intrării.

Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o cupolă și prevăzut cu două ferestre), la răsărit a format altarul (unde s-a aflat o singură fereastră situată axial – de factură gotică). Pronaosul – acoperit și el de către o cupolă, a fost mai larg decât naosul. Alăturat zidului sudic - respectiv pronaosului, s-a aflat juxtapusă clopotnița – portic, ce a avut jos trei deschideri (spre sud – pe unde se făcea intrarea propriuzisă în biserică, est și vest) iar la partea superioară încăperea destinată clopotelor, tot cu trei deschideri. Bolțile au fost susținute de arce mari de cărămidă care coborau în naos și pronaos până la jumătatea zidurilor și se sprijineau de console de formă prismatică din piatră cioplită. Naosul a fost despărțit de pronaos de un puternic zid. Zidurile bisericii au avut grinzi de lemn înecate în zidărie și legate între ele prin mici piese transversale – aflate la nivelul solului, ceva mai sus de originea bolților și la partea superioară a zidurilor. Tot cu grinzi de lemn au fost susținute și arcurile turnurilor la nivelul clopotelor.

Numele bisericii - de la bocetele boierilor  

În tradiţia orală, numele de Buciuleşti (Bociuleşti) ar avea două origini. Una ar putea-o reprezenta bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotaşi, surghiuniţi şi decapitaţi aici.

La Buciuleşti şi-a constituit o puternică reşedinţă domnitorul Moldovei Gheorghe Ştefan (1653-1658). Voievodul avea o curte ca o veritabilă fortăreaţă cu ziduri şi turnuri puternice, înconjurate de un şanţ cu apă.

 „Curtea era folosită ca locaş de surghiun pentru duşmanii domnitorului. Aici au fost omorâţi Alexandru Paharnicu şi Enache Comisu, feciorii lui Gavril Hatmanu şi nepoţii lui Vasile Lupu“, mai arată Dan Mihăilescu, sursa fiind cronicarul Neculce.   Gheorghe Ştefan, numit şi  „Burduja“, sau  „Burdufă“, a fost domn al Moldovei în două perioade: una scurtă, de nici o lună (13 aprilie 1653–8 mai 1653) şi a doua, mai consistentă, între 16 iulie 1653 şi 13 martie 1658.

A rămas în istorie mai ales pentru conflictul pe care l-a avut cu domnitorul Vasile Lupu, pornit de la un pretext familial. În timp ce era logofăt la curtea lui Vasile Lupu, boierul Gheorghe Ştefan este îndemnat să se răscoale împotriva domnitorului Moldovei sprijinit fiind de Matei Basarab, domnul Munteniei şi de Gheorghe Rakoczy al II-lea din Transilvania (rivalii lui Vasile Lupu).  

Gheorghe Ştefan susţinea că soţia sa a fost batjocorită de Vasile Lupu. În plus, îl acuza pe domnitor că are o înclinare desăvârşită către greci (era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente şi bogate din Epir, o regiune la graniţa cu Albania - de aici i se mai spunea lui Vasile Lupu „Grecul“ sau „Albanezul“).

Soţia şi fiul lui Vasile Lupu, prizonieri la Buciuleşti

În iulie 1653, Gheorghe Ştefan a cucerit Suceava, devenind domn pentru a doua oară, şi i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana şi pe Ştefaniţă Lupu (soţia şi fiul lui Vasile Lupu).   La rugăminţile lui Gheorghe Rakoczi, principele Transilvaniei, cei doi n-au fost ucişi, ci închişi la Buciuleşti. Tot acolo au fost închişi şi Toma Cantacuzino, împreună cu fratele său Iordache, cărora voievodul le-a luat averea, conform cronicarului Ion Neculce.   

„Sate şi haine şi odoare şi bucăţi şi bani gata 90 de galbeni ungureşti şi de acolo multă groază le făcea şi umbla noaptea cu luntrea pe apa Bistriţei de-i spăria că-i vor răsturna în Bistriţa“ (I. Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei)

sursa: aici si aici