Castelul Sükösd-Bethlen, Racoș (jud. Brasov)
Groful Istvan Sükösd e mentionat drept constructorul acestui castel, in anul 1624, pe un domeniu primit cadou de la principele Gabriel Bethlen. Desi construit ca resedinta de familie, castelul are aspect de cetate fortificata, pe doua niveluri. De-a lungul vremii a avut mai multi proprietari (trecand inclusiv printr-un incendiu de proportii, in 1848) iar in anul 1903, comuna Racos a cumparat mosia si castelul, de la familia Teleki. Din nefericire, in perioada comunista castelul a intrat intr-o stare avansata de degradare, dupa ce a fost folosit ca sediu CAP, grajd si depozit de cereale. Cutremurul din 1977 si-a pus si el amprenta asupra deteriorarii zidurilor, turnul din nord-est fiind daramat. Dupa 1990 s-a incercat o restaurare dar lipsa de fonduri a dus la intreruperea lucrarilor. Castelul se poate vizita, fiind in administrarea unei familii (care permite si accesul in interior).
Castelul Banffy, loc. Bonțida (jud Cluj)
Supranumit “Versailles-ul Transilvaniei”, acest castel cu patru bastioane a fost construit intre anii 1437 – 1543 de catre Dionisie Banffy, comite de Dabaca si Cluj, consilier al principelui Transilvaniei Mihai Apafi I. Unitatea centrala a castelului a fost realizata in stil renascentist iar extinderile ulterioare s-au facut in stil baroc (secolul 18) si romantic (sec. 19). Multe generatii apartinand familiei Banffy au locuit in castel, pana in 1944 cand rezidentii au fost evacuati de catre trupele germane, care au transformat locul in spital militar pentru ca, la plecare, sa-l incendieze, distrugand astfel galeria de portrete, mobilierul, pinacoteca si biblioteca. Germanii s-au razbunat astfel pe ultimul proprietar al castelului, baronul Bannfy Miklos, pentru faptul ca acesta negociase in secret o intelegere cu Ungaria pentru ca Romania sa intoarca armele impotriva Germaniei, impreuna cu vecinii lor.
Dupa razboi, cladirea a functionat ca depozit sau pe post de cooperativa agricola, degradarea devenind din ce in ce mai mare. Restaurarea castelului a inceput in 1999, lucrarile facandu-se sub patronajul Printului Charles.
Castelul Pekri Radak, sat Ozd (jud. Mures)
Un castel ale carui origini raman in intuneric dar despre care se presupune ca a fost construit in traditie renascentista, inainte de anul 1705 (dupa unele surse, in 1682) si refacut in 1732, de catre Lorincz Pekri, general ce a participat la rascoala antihabsburgica condusa de Francisc Rakoczi al II-lea, intre 1703 si 1711. Incendiat de catre lobontii austrieci, castelul a fost reconstruit de Radak Adam, ginerele lui Pekri. In primele decenii ale secolului 20, proprietari au fost baronul Ianos Kodradshein si Ilona Teleki, sotia acestuia, care a fost nevoita sa paraseasca tara in 1945, dupa nationalizare. Castelul a intrat atunci in proprietatea statului si a servit ca sediu C.A.P si drept casa de cultura. Dupa 1989 a fost retrocedat fiicei Ilonei Teleki, care l-a donat fundatiei crestine Bonus Pastor, cea care a concesionat proprietatea pentru 99 de ani si sub egida careia au inceput lucrarile de restaurare. Care continua si in prezent.
Castelul Karolyi, Carei (jud. Satu Mare)
In 1482, groful Karoly Laszlo a construit o casa care avea sa starneasca invidia nobilimii din comitetul Satmar, conflictul fiind aplanat de catre Matei Corvin. In 1592, Karoly Mihaly e nevoit sa intareasca constructia facuta cu 100 de ani in urma, pentru a face fata incursiunilor turcilor: a inconjurat-o cu ziduri groase cu bastioane si a sapat un sant exterior care avea un pod suspendat, transformand-o intr-o adevarata cetate care avea sa se remarce drept o importanta fortareata de aparare a Transilvaniei de-a lungul secolelor 17 si 18. La sfarsitul sec. 18, dupa ce si-a incheiat misiunea militara, Karoly Jozsef a demolat zidurile si a astupat santul, reconstruind castelul. Lucrarile s-au terminat in 1794, noua constructie fiind ridicata in stil baroc, avand 41 de camere si o capela, plus un manej si un parc botanic. Din pacate, cutremurul din 1834 a daramat in buna masura castelul, care a fost restaurat in 1896, in stil neogotic, revenindu-se la elementele militare de odinioara – bastionul si santul cu apa – decorative de aceasta data.
Intre cele doua razboaie mondiale, o parte a castelului a fost transformata in sanatoriu, cealalta gazduind un cazinou. Pe perioada celei de-a doua mari conflagratii, familia Karolyi si-a dat acordul pentru ca in cladire sa functioneze o scoala militara si, mai tarziu, un spital militar. In perioada comunista, in castel si-au avut sediul diverse institutii culturale: un muzeu, casa de cultura a orasului Carei, biblioteca oraseneasca dar si un liceu zootehnic.
Sursa: aici.