În anii 1891-1892, în mijlocul Bucureștiului, la intersecția Bulevardului Ferdinand I cu Strada Traian s-a realizat noul Foișor de foc, loc anume ales, de unde se realiza supravegherea și anunțarea posturilor de pompieri, prin mijloace specifice epocii, despre apariția unor incendii nu numai în centrul urbei, dar și în cartierele ei.
Realizat după planurile arhitectului George Mandrea, edificiul era nu numai un post de observație și anunțare, dar și de intervenție, deoarece - pe lângă turnul de observare și anunțare - în construcția sa dispunea de un rezervor cu o importantă cantitate de apă, spații pentru cazarea efectivului unei secții de pompieri, iar la parter erau adăpostite pompe de incendiu și caii necesari pentru transportul acestora.
Foișorul de Foc avea să-și îndeplinească rolul pentru care a fost construit mai bine de 42 de ani, până la modernizarea posibilităților de anunțare a incendiilor, prin apariția și dezvoltarea posturilor telefonice, când nici spațiul pentru adăpostirea subunității de pompieri și a mijloacelor de luptă nu mai corespundeau.
În această situație, Primăria generală a capitalei și Comandamentul Pompierilor Militari au trecut la realizarea construcției postului de pompieri ''Regele Ferdinand I'', în cartierul Obor.
În aceste condiții, clădirea Foișorului de Foc rămăsese uitată, folosită doar pentru depozitarea unor materiale, supusă eroziunilor, însă continua să fie impunătoare prin așezarea și arhitectura ei și prin rolul pe care-l avusese în viața orașului pentru mai bine de patru decenii.
mai multe puteti citi aici