Casa Universitarilor, fostă Librecht - Filipescu reprezintă unul dintre puținele monumente de factură romantică păstrate în București și se află pe Strada Dionisie Lupu nr. 46.
Clădirea, monument istoric, a fost ridicată după planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer, în jurul anului 1860, pentru directorul Poștelor din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, bancherul Cezar Librecht. După abdicarea domnitorului Al. I. Cuza, în anul 1866, Librecht a părăsit țara, locuința fiind cumpărată, la licitație, de G. C. Filipescu, mareșal al Palatului.
Arhitectura construcției reunește elemente de factură romantică și neogotice, reliefate îndeosebi, prin coronamentul alcătuit dintr-o suită de creneluri, cât și prin firidele înscrise cu migală în partea superioară a fațadelor, ca o dantelărie în piatră, care îi conferă clădirii un aer măreț.
Coloanele impozante imprimă un aer somptuos, iar legătura acestora cu restul încăperii se face prin capiteluri, zidărie policromă și o varietate de texturi. Geamurile încăperilor sunt realizate din cristal de Boemia.
În anul 1947, Casa Universitarilor a fost dată spre folosință cadrelor didactice pentru care au fost amenajate săli de lectură, de conferințe, cinema și restaurant.
Astfel, la parterul imobilului fiecare spațiu poartă o denumire sugestivă: Sala de lectură, Sala de șah, Sala de marmură etc.
Acoperișul, iregularitățile, ferestrele, matricea interiorului, împărțirea pe zone de interes, fiecare reprezintă o frază a mesajului estetic transmis.
Casa Universitarilor dispune de o curte generoasă, cu un parc ce o protejează de ritmul alert al străzii și o fântână deosebită, un exemplu a ceea ce însemna luxul și strălucirea unui trai interbelic.
Începând cu anul 2007, Casa Universitarilor se află în proprietatea Universității din București.
