Știri

Multe clădiri încărcate de istorie ale Bucureştiului de altădată au supravieţuit secolelor, în ciuda celor două războaie mondiale, dar şi a cutremurelor. Ele încă dau un parfum special Capitalei.

1. Biserica Sfântul Anton (Curtea Veche)

Aflată în centrul fostei curţi domneşti, biserica Sfântul Anton a fost ridicată de voievodul Mircea Ciobanu în secolul al XVI-lea, pe locul fostei biserici, ctitorită de Mircea cel Bătrân. Lăcaşul a suferit o serie de transformări de-a lungul timpului. În anul 1611, biserica a fost refăcută de Matei Basarab, după ce a fost incendiată şi jefuită. Prădată din nou în timpul invaziei turco-tătare, biserica Sfântului Anton este refăcută de domnitorii Gheorghe Ghica, între ani 1660 şi 1664, şi Gheorghe Duca, în perioada 1673-1678. Cea mai importantă transformare a avut loc în anul 1715 când i s-a adăugat portalul de la intrare. Biserica a fost mărită de Nicolae Mavrocordat în secolul al XVIII-lea, iar în 1852 i s-a adăugat un al doilea hram.

2. Biserica Colţea

Biserica Colţea este un reper al Capitalei, fiind situată în apropierea Pieţei Universităţii. Lăcaşul de cult a fost construit în stil brâncovenesc în numai un an, între 1701-1702, şi a fost ctitorită de spătarul Cantacuzino. Picturile îi aparţin tot lui Gheorghe Tattarescu. În timpul domniei lui Ştefan Cantacuzino, ansamblul a fost înconjurat de ziduri, terminate în 1715. În februarie 1739, clădirile de la Colţea au ars, acoperişul şi interiorul fiind refăcute în acelaşi an. Biserica Colţea a rămas un monument reprezentativ al epocii brâncoveneşti, prin tehnica procedeelor decorative, rar întâlnite, combinate cu influenţe orientale şi ale artei occidentale în stil baroc italian.

3. Spitalul Colţea

Doi ani mai târziu de la terminarea Bisericii Colţea, a fost construit primul spital din Ţara Românească. Cu o istorie de peste 300 de ani, Spitalul Colţea este unul dintre cele mai importante spitale din România, datorită activităţii de asistenţă medicală, învătământ medical şi cerecetare ştiinţifică. În 1739, complexul de la Colţea a fost distrus de un incendiu de proporţii. Clădirile au fost refăcute în 1837-1842, respectiv 1888. După ce a fost refăcută, instituţia si-a extins activitatea, infiinţându-se noi secţii şi clinici.

4. Biserica Kretzulescu

Biserica a fost construită între anii 1720-1722, cu ajutorul cancelarului Iordache Kretzulescu şi al soţiei sale Safta, una dintre fiicele lui Constantin Brâncoveanu. Este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti. Picturile din interior au fost realizate de Gheorghe Tattarescu. Cutremurul din 1838 a distrus turnul bisericii, ulterior a fost refăcut în anul 1859, într-un stil neoclasic, cu o turlă din lemn acoperită cu tablă. Pridvorul, care era închis, păstrează pictura originală care stă sub semnul stilului brâncovenesc.

5. Biserica Mântuleasa

Lăcaşul de cult din sectorul 2 a fost ctitorit în anul 1734 de către jupânesele Maria şi Stanca, sora şi soţia jupânului Mana Cupetu, pe vremea domnitorului Grigore Ghica. Biserica este zidită în forma de cruce cu altar, naos unit cu pronaosul, pridvor sprijinit pe patru stâlpi de piatră şi o turlă care serveşte drept clopotniţă. Biserica a trecut printr-o singură restaurare care a durat patru ani, între anii 1926 şi 1930.

6. Casa Melik

Aflată pe strada Spătarului numărul 22, Casa Melik este considerată de specialişti cea mai veche construcţie din Bucureşti destinată locuirii. Construcţia datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fiind construită pe la 1750-1760. Clădirea a fost reabilitată şi restaurată complet între anii 1970 şi 1994, sub spravegherea Direcţiei de Monumente Istorice din Ministerul Culturii. Casa Melik adăposteşte acum colecţia de artă Serafina şi Gheorghe Răuţ.

7. Hanul lui Manuc

Celebrul local din Centrul Vechi al Capitalei a fost construit la începutul secolului al XIX-lea, de către boierul armean Manuc Bei. Din descrierile de la începultul secolului XIX, reiese că la subsol se aflau 15 pivniţe boltite, 23 de prăvălii la parter, camere pentru servitori, două saloane mari, zece magazii şi un tunel în care încăpeau aproximativ 500 de oameni. În curtea exterioară exista o cafenea şi o mică grădină cu fântână arteziană. Hanul a fost grav afectat de cutremurul din 1838, care l-a determinat pe Murat, fiul lui Manuc, să poruncească dărâmarea şi reconstruirea unei laturi mari a acesteia. În cele din urmă, Murat a decis să vândă hanul, deoarece presiunile pentru reparaţii erau foarte mari, iar costurile ar fi făcut din păstrarea hanului o afacere neprofitabilă.

Sursa aici.