Biserica Colțea sau Trei Ierarhi-Colțea este o biserică din Bucuresti care a aparținut ansamblului Manastirea Coltea, acum dispărut, căreia Turnul Coltei îi servea drept clopotniță. Biserica a fost terminată probabil în jurul datei de 18 octombrie 1702, când a primit un hrisov patriarhal.

Biserica Colței este astăzi cel mai vechi edificiu bucureștean funcțional, aflat încă în picioare, avand statut de monument istoric.

Biserica de piatră cu hramul Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz si Ioan Gura de Aur, prăznuiți la 30 ianuarie, a fost ridicată de Mihail Cantacuzino, în perioada 1695 – 1698, pe locul unei biserici de lemn, cu hramul Sf. Parascheva, ce fusese ridicată în 1641 de dregătorul Udrea. Arhitectural, în realizarea bisericii predomină stilul brancovenesc însă se îmbină cu cel de arhitectura bizantina, cel românesc și cu stilul baroc italian.

Cutremurul din 1838 a vătămat serios biserica. Lăcașul de cult a fost reparat în 1841 de arhitectul Faiser și de antreprenorul Conrad Schwink. În 1871, pictura interioară a fost refăcută de Gheorghe Tattarescu care a alternat diverse motive și decorațiuni din imitație de marmura. În biserică, pe peretele din vest al pronaosului, se află tabloul votiv, unde este înfățișat spătarul Mihai Cantacuzino împreună cu soția sa MariaUlterior, în 1895, în timpul reparațiilor supravegheate de arhitectul G. Mandrea, s-a descoperit sub tencuiala exterioară o zugrăveală in fresca, roșu cu negru, care acoperea biserica, și care i-a fost atribuită lui Parvu Mutu. Bombardamentele din 1944 au afectat din nou biserica, lucrările de refacere și de consolidare având loc în 1949, apoi, între 1950 și 1955 a fost reconstruit turnul – clopotniță de pe pronaos, după proiectul arhitectului Horia Teodoru. Marele cutremur din 1977 a avariat grav biserica.

Pentru a parcurge articolul integral, va invitam sa accesati link-ul: http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Col%C8%9Bea