Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare ,,Literatorul", a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.
Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa ,,Literatorul", iar în revista ,,Liga ortodoxă" debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.
Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.
În anul 1862 familia îl trimite la școală în Oltenia, petrecându-și astfel mare parte din copilărie la moșia de la Amaradia. Nostalgia copilăriei și a peisajelor de la Amaradia se regăsesc mai târziu în ciclul poemelor amărăzene. După ce i se eliberează pașaportul pentru statele Europei, pe termen de 3 ani de zile la studii, Macedonski părăsește România în 1870, călătorind prin Imperiul Austro-Ungar, vizitând Viena, iar apoi Elveția și posibil alte țări. Se vehiculează că în timpul acestei călătorii l-ar fi cunoscut pe Mihai Eminescu, la acea dată student la Viena. Scopul călătoriei lui Macedonski a fost acela de a se pregăti pentru admiterea la Universitatea București, dar el a petrecut tot acest timp într-un mod boem cu numeroase petreceri și escapade romantice. Publică prima poezie ,,Dorința poetului" în Telegraful român din Sibiu. În acest an a început perfecționarea propriului stil poetic, influențat profund de romantism și de către predecesorii săi Dimitrie Bolintineanu și Ion Heliade Rădulescu.
Se întoarce la București, unde este admis la Facultatea de Litere, dar nu frecventează cursurile cu regularitate. Debutează cu volumul de versuri Prima Verba în anul 1872, iar apoi vizitează, din nou, Italia. După publicarea la 23 mai 1873, a poemei antidinastice 10 mai , în Telegraful român, împotriva regelui Carol I, motiv de temere pentru mama sa, Maria Macedonski, de a-l expedia precipitat în străinătate, prin Giurgiu, cu vaporul „Tagetof”, în Austria (la Viena și Gleichenberg) și Italia (la Napoli), pentru a-l feri de eventuale consecințe derivate din acuzația de laese majestatis.
La 20 ianuarie scoate primul număr al gazetei „heliadiste” Literatorul, ziar de opoziție Junimii și Convorbirilor literare care, după părerea poetului, acaparaseră fără o justificare obiectivă pozițiile culturale cele mai însemnate ale epocii.
Opera sa cuprinde: poezie: Prima verba (1872), Poesii (1882), Excelsior (1895), Flori sacre (1912), Poema rondelurilor (1927), proză: Dramă banală (1896), Cartea de aur (1902), Le calvaire de feu (1906), Thalassa (1915), Nuvele (1923) si teatru: Moartea lui Dante Alighieri (1916)