În ultimii ani, odată cu explozia informaţională, au fost descoperite şi popularizate numeroase locuri din ţara noastră în care cadrul natural nu a fost prea mult afectat de lăcomia şi distrugerile făcute de obicei de către om.

Povestea „Deltei” Transilvaniei este una deosebit de interesantă. Pârâul Fizeş izvorăşte în apropiere de Cămăraşu şi străbate Câmpia Transilvaniei după direcţiile sud-est şi nord-vest, vărsându-se în cele din urmă în râul Someşul Mic.

Pârâul Fizeşului a fost supus unor lucrări de baraj încă din Evul Mediu, iar în urma acestor lucrări, în lungul văii au apărut mai multe lacuri care până în preajma anului 1970 aveau aspectul unor bazine naturale, cu întinderi de stufăriş, nuferi şi mlaştini, bazine care ofereau un habitat perfect pentur numeroase vieţuitoare, în special pentru speciile de păsări de apă, clocitoare sau în tranzit. Ulterior anului 1970, bazinele naturale au fost amenajate şi sunt astăzi transformate aproape integral în iazuri piscicole.

Între Hodaie (comuna Cătina) şi Ţaga există următoarele lacuri, numite de localnici, tăuri: Cătina, Popii (alcătuit din contopirea a două lacuri Popii 1 şi Popii 2), Satului, Sf. Florentin, Ciortoş, Geaca (trei iazuri), Sucutard 1 şi Sucutard 2, Ţaga Mare şi Ţaga Mică. Suprafaţa lacurilor este cuprinsă între câteva zeci de hectare (cele mai mari sunt Cătina şi Ţaga, de 64, respectiv 105 hectare) şi cel mai mic este iazul Lacu din comuna Geaca, care are doar 14 hectare.

În prezent, mai există stuf doar pe suprafeţe reduse, locuri mlăştinoase sau de-a lungul ţărmurilor joase. Malurile sunt în general destul de înalte şi înclinare, neexistând plaje mâloase sau nisipoase. În schimb, pe alocuri, pe maluri cresc sălcii. Pe unele văi laterale există şi bazine de mică întindere precul Lacul Legii (vechi lac natural, în prezent are doar 10 hectare), iazul Năsal, iazurile de pe valea Ghirişului, Sântioara.

Păsările: cel mai important obiectiv ecologic şi turistic al „Deltei” din inima Ardealului

Din nefericire, studiile şi estimările ornitologilor au scos la iveală că avifauna locală este mult diminunată faţă de aceea care existase în urmă cu 3-4 decenii, şi cu atât mai mult în comparaţie cu avifauna consemnată aici în secolul XIX, atunci când populaţiile de păsări de aici au fost studiate de Herman Otto, pe atunci preparator al Muzeului Societăţii Ardele din Cluj. Cauza principală a fost, evident, vina omului. Oamenii de aici au transformat aceste lacuri naturale în iazuri şi crescătorii de peşte.

Prin urmare, prin distrugerea vegetaţiei palustre au fost deteriorate în primul rând condiţiile de cuibărit ale păsărilor de baltă, dar şi sursele lor de hrană. Pe lacurile mari se practică pescuitul de producţie şi cel sportiv, precum şi vânătoarea...

Datorită poziţiei sale geografice, Valea Fizeşului se află pe culoarul de migraţie al păsărilor de apă care străbat în zbor Ardealul de la nord-vest spre sud-est, devenind astfel un loc de popas şi hrănire frecventat cu regularitate de păsările aflate în tranzit.

Din fericire, o parte din Valea Fizeşului a fost declarată sit Natura 2000 pe baza convenţiei de custodie nr. 205 din data de 29.03.2011. Asociaţia Educaţional-Ecologică EcoTransilvania şi Asociaţia Ecochoice au preluat custodia acestor rezervaţii şi conform Articolului 3 din conveţia de custodie, cele două ONG-uri de profil se obligă să administreze ariile protejate în acord cu prevederile legale în vigoare, cu planul de management şi cu regulamentul ariei protejate şi să contoleze modul de aplicare a acestora în baza legitimaţiei de control primite din partea autorităţii responsabile cu care s-a semnat convenţia de custodie.

Subiectul a fost mai amplu discutat aici.